- Home
- Despre noi
-
Specialitati
- Cardiologie
- Chirurgie generala
- Dermato-venerologie
- Chirurgie plastica si microchirurgie reconstructiva
- Endocrinologie
- Ecografie
- Diabet, nutritie si boli metabolice
- Gastroenterologie
- Ginecologie
- Medicina Interna
- Medicina muncii
- Medicina de familie
- ORL
- Oftalmologie
- Stomatologie
- Pediatrie
- Urologie
- Ortopedie - Traumatologie
- Chirurgie vasculara
- Neurologie
- Kinetoterapie
- Masaj / Reflexoterapie
- Laborator
- Medici . Farmacia
- Noutati
- Asociatia West Clinique
HomeSfatul medicului
Specialitati medicale
Locatie
Str. 1 Decembrie 1918 (fosta Republicii) nr.18, Braila
Call Center (0339) 919
(Numar cu tarif normal. Fara taxe suplimentare)
0339.732.412
0736.620.671
0736 620 581
0736 620 582
Programul clinicii:
Luni-Vineri 7:30-21:00
Sambata 7:30-20:00
Duminica 7:30-18:00
Sfatul medicului (68)
CE SUNT VARICELE?
Varicele hidrostatice sunt dilatatii anormale ale venelor superficiale ale membrelor inferioare, mai frecventa in cazul femeilor. Cea mai frecventa cauza a varicelor este insuficienta ostiala a venei safene interne sau externe, ce permite formarea unui reflux în sensul invers circulaţiei normale a sangelui, ajungandu-se astfel la încărcarea excesiva a venelor superficiale şi la formarea unor dilataţii venoase, caracteristice bolii varicoase.
Boala varicoasa poate avea numeroase cauze:
- factori genetici (cca 90%)
- sarcina
- obezitatea
- statul prelungit în picioare
- eforturi fizice intense (culturism, haltere)
- sporturi cu opriri şi porniri bruste (atletism, tenis)
- fumatul (afectează microcirculatia)
- alimentaţia bogată în grăsimi, abuzul de cafea şi de alcool
- epilarea cu ceară fierbinte
- folosirea în exces a saunei
- baile fierbinti (vasodilatatia cauzată de căldură favorizează degradarea peretului venos)
- expunerea prelungită la soare
- tocurile înalte şi pantofii stramti
- folosirea pe timp indelungat a anticonceptionalelor (efectul lor iritant duce deseori la tromboflebite)
ETAPELE EVOLUTIEI BOLII VARICOASE
Perioada prevaricoasa: greutate, tensiune in gambe la mers sau ortostatism prelungit, acuzand chiar parestezii si jena dureroasa, uneori edem juxtamaleolar sau gambier care cedeaza la repaus, mai ales la ridicarea membrelor inferioare deasupra planului orizontal.
Perioada varicelor constituite: subiectiv aceleasi acuze ca si anterior, dar mai accentuate si in plus semnele clasice obiective. Examenul clinic in ortostatism la ambele membre inferioare evidentiaza cordoane neregulate dilatate ce proemina sub tegumente, uneori necudate dispuse in pachete.
Perioada complicatiilor bolii: dermita de staza, ulcere (leziuni) tegumentare venoase, tromboze venoase (tromboflebita superficiala) asociata sau nu cu tromboza venoasa profunda (tromboflebita profunda), trombembolism pulmonar – complicatia redutabila cu risc vital a trombozei venoase profunde.
CUM SE DIAGNOSTICHEAZA VARICELE HIDROSTATICE?
Desi diagnosticul varicelor se pune clinic prin simpla observare a venelor dilatate, precizarea cauzei varicelor si evaluarea cu exactitate a anatomiei sistemului venos profund si superficial a membrului inferior, care prezinta aceasta patologie, necesita o explorare imagistica prin ecografie Doppler Duplex. De regula, ecografia Doppler Duplex este suficienta in marea majoritate a cazurilor.
CUM PUTETI EVITA APARITIA VARICELOR HIDROSTATICE?
Boala varicoasa poate fi prevenita prin exercitii fizice – mersul pe jos, cu bicicleta sau innotul se recomanda in cazul bolii varicoase, purtarea de ciorapi elastici compresivi – acestia imbunatatesc circulatia si sunt principalul tratament pentru boala varicoasa simptomatica, mentinerea membrelor inferioare la orizontala sau ridicate peste acest nivel la intervale regulate – aceasta ajuta la circulatia sangelui si impiedica acumularea acestuia la nivelul venelor din membrele inferioare (staza venoasa), evitarea perioadelor indelungate de stat pe scaun sau in picioare – aceste pozitii, mentinute timp indelungat adauga un stres suplimentar venelor membrelor inferioare, evitarea aparitiei supraponderabilitatii, evitarea expunerii indelungate la soare, a bailor fierbinti, a saunei, a consumului pe perioada lunga de anticonceptionale.
TRATAMENT
Tratamentul medicamentos
Administrarea de tonice venoase care au rolul de a reduce edemul şi inflamatia. Acest tratament se recomanda ca terapie de baza pentru cei predispusi genetic sau la care sunt prezente semnele bolii varicoase, pentru pacientii care nu pot suferi o interventie chirurgicala sau ca adjuvant înainte şi după operaţie. De asemenea, exista o serie întreagă de produse farmaceutice cu efect similar, sub formă de cremă sau gel, care se aplică local. La acestea se adaugă terapia prin compresiune (purtarea de ciorapi elastici), care previne instalarea complicatiilor postoperatorii şi a recidivelor.
Tratamentul chirurgical
Ligaturarea si tehnicile de stripping sunt cele mai eficiente si utilizate proceduri chirurgicale, mai ales in cazul varicelor de dimensiuni mari, si se adresează majorităţii cazurilor de varice şi consta în mai multe metode, dintre care medicul o alege pe cea care se potriveste cel mai bine pacientului.
Crosectomia, adică extirparea acelei porţiuni din vena safena interna sau externa (cele două vene superficiale importante) ce conţine valva cu defect;
Stripping-ul complet – procedeul de smulgere a întregii vene safene pana la originea ei, la nivelul gleznei.
Stripping-ul partial – smulgerea venei safene pana la nivelul genunchiului, minimalizându-se efectele nedorite ale procedurii anterioare.
Flebectomia (excizia pachetelor varicoase) extirpa doar dilataţiile venoase. Flebectomia se poate face prin microincizii de 1-2 mm prin intermediul unor microinstrumente cu efecte estetice deosebit de bune si cu risc de complicatii extrem de scazut.
sursa: www.gabimatei.ro
CE SUNT HEMOROIZII?
Hemoroizii reprezinta dilatatia varicoasa a plexurilor venoase din submucoasa anorectala, individualizata in doua portiuni, superioara sau interna si inferioara sau externa. Din acest punct de vedere, hemoroizii se impart in:
a) hemoroizi interni, dezvoltati din plexul rectal superior
b) hemoroizi externi, dezvoltati din plexul rectal inferior
Boala apare mai frecvent intre 30 si 60 de ani fiind determinata de staza sau hipertensiunea venoasa pelviana, combinata cu modificarile peretilor venosi din plexurile rectale (boli de colagen care in afara de hemoroizi pot da si varice hidrostatice, hernii, picior plat, etc.)
CINE ARE RISC SA FACA HEMOROIZI?
Persoanele predispuse la boala hemoroidala: factorii ereditari prezenti (istoric de boala hemoroidala in familie), constipatie, diareea, sedentarismul, limitarea activitatii fizice, consumul de alcool si alimente picante, unele boli (hepatita, ciroza hepatica, hipertensiunea arteriala), sarcina.
Diagnostic diferential (boli care se pot confunda cu hemoroizii): papila anala hipertrofica, prolaps rectal, polipi fibroepiteliali anali, formatiuni tumorale rectale, dermatite perianale, fisuri anale.
SEMNE CLINICE
Rectoragiile (aparute in timpul sau dupa scaun), pruritul anal (mancarime in zona anala), jena la defecatie, secretiile sero-muco-purulente, prolaps si durerea.
CUM SE DIAGNOSTICHEAZA BOALA HEMOROIDALA?
Atunci cand tabloul clinic seamana cu cel descris mai sus, trebuie sa faceti o programare la medicul specialist chirurg care, prin intermediul unui tuseu rectal sau anuscopie, pune diagnosticul de hemoroizi externi sau interni, trombozati (umflati) sau sangeranzi. In general, in cazul rectoragiilor se recomanda efectuarea unei colonoscopii.
Clasificarea hemoroizilor
gradul 1 – produc sangerari fara durere la scaun, nu se vizualizeaza
gradul 2 – hemoroizii ies prin canalul anal in timpul scaunului, dar se reduc spontan
gradul 3 – hemoroizii ies prin canalul anal in timpul scaunului, dar se reduc numai manual (se introduc cu mana inapoi)
gradul 4 – prolapsul hemoroidal (nu mai pot fi introdusi inapoi in canalul anal)
Complicatiile in lipsa tratamentului
In general, sunt doua tipuri: anemia datorata pierderilor cronice sau excesive de sange, care se manifesta prin paloare tegumentara, ameteli, lipotimii, s.a.m.d., si trombozele acute. Tromboza acuta la nivelul hemoroizilor interni reprezinta o situatie extrem de neplacuta, pacientul prezentand durere severa insotita de protruzia (dilatarea) hemoroizilor trombozati.
CUM SE TRATEAZA HEMOROIZII?
Tratamentul este complex si combina tratamentul conservator, laser si scleroterapia,aplicarea de ligaturi elastice cu metodele chirurgicale clasice.
Tratamentul conservator consta in regim igienodietetic (sporirea consumului de alimente bogate in fibre), tratament medicamentos (creme sau supozitoare), in cazul hemoroizilor grad 1.
Tratamentul chirurgical reprezinta solutia radicala corecta in cazul pacientilor cu hemoroizi, la care metodele conservatoare traditionale au esuat, iar indicatia tratamentului chirurgical se impune.
Interventia chirurgicala se efectueaza sub anestezie locala, rahianestezie sau anaestezie generala, si este de mai multe tipuri:
1. ligatura – excizia pachetelor hemoroidale (procedeu Milligan-Morgan)
2. hemoroidectomia submucoasa (procedeu Park)
3. hemoroidectomia inchisa (procedeu Ferguson)
4. hemoroidopexia cu stapler (procedeu Longo)
5. procedeul THD (hemoroidectomia Doppler ghidata transanala)
6. scleroterapia, crioterapia, aplicarea de ligaturi elastice.
CE TIP DE TRATAMENT SA ALEG?
Exista mai multe proceduri de tratament al bolii hemoroidale, unele realizeaza excizia hemoroizilor (avand cea mai mica rata de recidiva, unele provoaca eliminarea vascularizatiei hemoroizilor (benzile elastice) si necroza lor, iar altele provoaca sclerozarea lor prin substante chimice injectate la nivelul hemoroizilor.
Aplicarea ligaturilor alastice si metodele de scleroterapie sunt folosite pentru hemoroizii interni, in general gradul II, in timp ce metodele chirurgicale de excizie sau hemoroidopexie se folosesc pentru hemoroizii externi si cei interni complicati.
DUPA OPERATIE
Dupa interventia chirurgicala medicul chirurg trebuie sa va dea o lista de instruciuni postoperatorii care sa includa un regim igieno-dietetic, care sa cuprinda o toaletare riguroasa la nivelul plagii, sa beti multe lichide (ceai, apa plata, scucuri naturale de fructe), sa mariti aportul de alimente bogate in fibre (fasole, varza, salata verde, sfecla, mazare, prune, struguri, etc.)
sursa: www.gabimatei.ro
Restrictia de crestere intrauterina este o conditie din ce in ce mai frecvent intalnita in practica medicala si la noi in tara datorita unei mai bune supravegheri a sarcinilor.
Reprezinta o patologie ce se exprima printr-o insuficienta de dezvoltare a fetilor (exprimata clinic si mai ales ecografic) – feti mai mici din punct de vedere ecografic fata de varsta lor gestationala.
Pentru a pune acest diagnostic este important ca gravida sa fie monitorizata ecografic inca de la inceputul sarcinii pentru a observa diferentele ce pot aparea in timp, in ceea ce priveste data probabila a nasterii (termenul de nastere se indeparteaza treptat).
Care sunt cauzele IUGR?
Cele mai frecvente cauze ale aparitiei restrictiei de crestere intrauterine sunt:
- hipertensiunea arteriala indusa de sarcina (HTAIS)
- hipertensiunea preexistenta sarcinii
- anomalii cardiace materne
- diabetul zaharat (poate fi si cauza de macrosomie fetala)
- bolile autoimune (lupusul sistemic, etc)
- fumatul
- consumul de droguri si de alcool in cantitatii exagerate
- trombofiliile
- malnutritia (cauza din ce in ce mai rara)
- cauze placentare: anomalii placentare, dezlipirea prematura de placenta, anomalii ale cordonului ombilical
Care sunt consecintele IUGR?
- Cea mai grava complicatie ce poate aparea in aceasta conditie este moartea fetala in utero; riscul creste cu atat mai mult cu cat diferenta intre varsta gestationala clinica si cea ecografica este mai mare;
- prematuritatea iatrogena – determinata de necesitatea extagerii cat mai rapide a fatului din uter atunci cand parametrii ecografici (diminuarea lichidului amniotic, modificari structurale placentare, modificari ale indicilor velocimetrici, modificari ale scorului biofizic Manning) si clinici impun acest lucru;
- cresterea frecventei nasterii prin operatie cezariana (datorita frecventei mult mai mari de aparitie a suferintei fetale in travaliu)
Riscul de aparitie a complicatiilor IUGR este cu atat mai mare cu cat aceasta se manifesta la o varsta mai mica de sarcina; astfel numai aproximativ 50% din fetii nascuti intre 28-31 saptamani de amenoree au supravietuit.
De asemeni, s-a observat un prognostic mai prost atunci cand IUGR este asimetrica (disproportii intre diferitele parti ale orgenismului fetal) decat atunci cand este simetrica (armonioasa).
Ce trebuie facut in situatia unei restrictii de crestere intrauterine?
Pacienta trebuie informata asupra riscurilor (chiar de moarte fetala intrauterina) si monitorizata mult mai atent, necesitand de multe ori si spitalizare de durata (in functie de cauza ce a determinat IUGR).
Supravegherea ecografica este foarte importanta, examenul ultrasonografic fiind necesar uneori chiar de mai multe ori pe saptamana; parametrii ecografici ce trebuie evaluati sunt cantitatea lichidului amniotic, biometria fetala (masuratori ale circumferintei abdominale, a lungimii femurilui, humerusului, a circumferintei craniene, diemetrului biparietal, a cerebelului, etc), a indicilor de rezistenta in artera cerebrala medie, artera ombilicala si in arterele uterine.
O alta modalitate de supraveghere starii de sanatate a fatului este reprezentata de cardiotocografie, modalitate ce evalueaza activitatea cardiaca fetala si miscarile active fetale.
Desi au fost elaborate o serie de optiuni terapeutice nici una dintre ele nu si-a dovedit eficienta in scaderea mortalitatii si/sau morbiditatii.
Singura modalitate terapeutica ce si-a dovedit eficienta este terapia cu betametazona la fetii la care se anticipeaza o nastere prematura.
Odata ce a fost diagnosticat un grad de restrictie de crestere intrauterina trebuie pus in balanta riscul de a extrage copilul din uter inainte de termen (riscul nasterii premature) si riscul de moarte intrauterina datorita suferintei fetale cronice (insuficientei placentare).
sursa: www.gabimitroi.ro
Diagnosticul precoce al tumorilor mamare maligne prin punctie ghidata ecografic (la tumori cu/fara expresie mamografica), cat si infirmarea malignitatii a unor tumori mamare (fie tumori chistice, fie tumori solide). Astfel se evita o serie de interventii chirurgicale in scop diagnostic (de cele mai multe ori inutile) efectuate pentru tumorile benigne – chisturi mamare simple, fibroadenoame – si se pune un dignostic de malignitate intr-un stadiu precoce.
Asistam in ultimul timp, datorita unei mai atente si mai frecvente autoexaminari a sanilor a femeii moderne, la o crestere a adresabilitatii la specialist in legatura cu aparitia unor formatiuni tumorale mamare (”breast lump”). De cele mai multe ori, din fericire, este vorba de aparitia unor chisturi mamare simple (frecvent dureroase) care prin simpla punctionare rezolva atat simptomatologia (atunci cand sunt voluminoase si dureroase) dar au si valoare diagnostica, exculzand patologia maligna, si evitand astfel o interventie chirurgicala care poate fi mutilanta (excizie sectoriala mamara, tumorectomie).
Procedura este relativ simpla, de scurta durata, se poate practica cu anestezie locala, iar pacienta isi poate desfasura ulterior activitatea zilnica.
sursa: www.gabimitroi.ro
Mastoza fibrochistica nu este practic o boala ci, mai degraba, o ‘stare’ a sanului si reprezinta cea mai frecventa ‘leziune’ mamara.
Aceasta conditie este intalnita cu o frecventa de aproximativ 10% daca ne raportam la chisturile detectabile clinic si de 40% daca ne raportam la statisticile ultrasonografice (adica aproape una din doua femei din lume prezinta modificari ecografice compatibile cu acest diagnostic).
Care este simptomatologia mastozei fibrochistice?
Ca si simptomatologie enumeram:
- aparitia unei mase tumorale (chistice) nedureroase la nivelul unuia sau a ambilor sani (cel mai frecvent in cadranul supero-extern) care poate disparea sau diminua dupa menstruatie;
- durere indeosebi premenstruala la nivelul unuia sau cel mai frecvent a ambilor sani si,
- mai rar, aparitia unei secretii mamelonare.
De cele mai multe ori simptomatologia apare la persoane tinere, fara antecedente familiale de cancer de san. Diagnosticul diferential trebuie facut in primul rand cu neoplasmul mamar, diagnostic ce se face usor pe baza examenului clinic, a anamnezei si a examenului ecografic (diferentierea chisturilor de tumorile solide). De putine ori este nevoie de investigatii suplimentare: examen mamografic (daca pacienta are peste 40 de ani este obligatoriu), examen RMN, punctie biopsie mamara (in functie de rezultatele investigatiilor neinvazive).
Boala fibrochistica – factor de risc in aparitia cancerului de san?
Ce este foarte important de retinut este ca nu exista nici o corelatie intre prezenta mastozei fibrochistice si cresterea riscului de aparitie a neoplasmului mamar (exista un risc crescut atunci cand la biopsia leziunii se evidentiaza modificari epiteliale displazice si chiar atipii).
Care este managementul acestei afectiuni?
Tratamentul (nefiind practic vorba despre o boala in sine) este unul simptomatic reprezentat de tratament antiinflamator local sau pe cale orala, si tratament antialgic. Un rol deosebit de important in reducerea sau chiar disparitia mastodiniilor il are si tratamentul contraceptiv oral (estroprogestativ – la pacientele tinere) care poate duce si la scaderea in dimensiuni a chisturilor mamare.
Tratamentul chirurgical (minim invaziv) consta din punctia si evacuarea formatiunii chistice si este rezervat chisturilor mari dureroase sau a celor care determina un oarecare dezavantaj estetic.
Un lucru deosebit de important de stiut de catre pacientele ce prezinta aceasta conditie este ca necesita o monitorizare clinica si ecografica la 6 luni.
sursa: http://www.gabimitroi.ro
Dr. Gabriel Mitroi va fi prezent in clinica noastra in 26 si 27 octombrie; pentru programari sunati la 0339.919
Cancerul de col uterin reprezinta o problema importanta de sanatate pe plan mondial daorita frecventei crescute si ratei de mortalitate , inca destul de mare in intreaga lume. Se observa insa o scadere a incidentei acestei patologii in tarile dezvoltate datorita screeningului (mijloc de detectie in masa si precoce prin efectuarea examenului Babes Papanicolau) efectuat periodic.
In Romania apar anual aproximativ 2500 de cazuri noi si sunt raportate 1500 de decese datorate neoplasmului de col uterin.
Din pacate Romania ocupa locul 2 in Europa in privinta incidentei cancerului de col uterin si locul 1 in ceea ce priveste mortalitatea, asta datorita neinformarii pacientelor, mai ales cele care traiesc in mediul rural (accentuam aici importanta consultului ginecologic anual mai ales pentru efectuarea citologiei cervico-vaginale). Astfel, cancerul de col uterin invaziv este o boala ce poate fi prevenita datorita unei evolutii lente de la stadii preinvazive – un simplu tratament chirurgical ce poate fi efectuat si intr-un cabinet de ginecologie duce la vindecarea leziunii.
Care sunt factorii de risc ce predispun la aparitia cancerului de col uterin?
Factorii de risc cunoscuti sunt:
- parteneri sexuali multipli
- debutul precoce al activitatii sexuale
- fumatul
- statusul socio-economic scazut
- rata crescuta a infectiilor cu transmitere sexuala
Este bine cunoscuta corelatia intre infectia cu HPV (human papiloma virus) si displaziile cervicale, astfel incat neoplasmul de col uterin a fost catalogat drept o boala cu transmitere sexuala. Nu s-a demonstrat inca o corelatie intre aparitia cancerului de col uterin si o expunere pe timp indelungat la hormoni sexuali feminini (administrarea pe termen lung a anticonceptionalelor orale, tratamentul de substitutie hormonala la pacientele aflate in menopauza).
Cum se diagnosticheaza cancerul de col uterin?
De cele mai multe ori, din pacate, la noi in tara cancerul de col uterin se diagnosticheaza atunci cand devine simptomatic (sangerare vaginala, dureri pelvine cronice, constipatie, simptomatologie urinara, etc). Uneori poate fi o descoperire intamplatoare cu ocazia unui consult ginecologic de rutina ce pune in evidenta o leziune cervicala ce impune o anumita atitudine investigationala. Ex.: examen citologic cervical, examen colposcopic, biopsie cervicala.
Important de retinut este faptul ca atunci cand se diagnosticheaza o leziune cervicala (“rana pe col”) trebuie evitata distrugerea leziunii (‘cauterizarea’) fara prelevare de tesut pentru examenul anatomo-patologic (cum din pacate se practica destul de frecvent in multe cabinete medicale de specialitate).
Tratamentul cancerului de col uterin
Din fericire, datorita existentei metodei de screening (examen citologic cervico-vaginal), cancerul de col uterin, spre deosebire de alte patologii neoplazice ginecologice (cancerul de ovar de exemplu), poate fi depistat intr-un stadiu incipient, vindecabil chirurgical.
Astfel, in stadiile preclinice (stadiul Ia1), interventia chirurgicala poate fi limitata doar la conizatia colului uterin sau amputatia colului uterin, functia fertila fiind conservata (mai ales la pacientele care nu au nascut niciodata); daca pacienta nu isi mai doreste sarcini se poate practica histerectomia extrafasciala – chiar prin abord laparoscopic. In stadiile mai avansate (Ia2, Ib1, Ib2, IIa si unele cazuri selectionate IIb) tratamentul chirurgical este mai extins practicandu-se histerectomia largita (tip Meigs) urmata de tratament adjuvant (radioterapie, uneori si chimioterapie).
Rata de supravietuire la distanta depinde de invazia ganglionara; astfel pacientele fara invazie ganglionara prezinta o rata de supravietuire la distanta (5 ani) de 85-90%, pe cand cele ce prezinta invazie ganglionara prezinta o rata de supravietuire ce variaza intre 20 si 75%, in functie de stadializarea chirurgicala.
sursa: http://www.gabimitroi.ro
Dr. Gabriel Mitroi va fi prezent in clinica noastra in 26 si 27 octombrie; pentru programari sunati la 0339.919
CE ESTE LIPOMUL?
Lipomul reprezinta o formatiune tumorala benigna, cu localizare subcutanata (intre piele si stratul muscular), dezvoltata pe seama celulelor grasoase (adipocite). Lipomul reprezinta cea mai frecventa tumora benigna a tesuturilor moi. Lipoamele sunt localizate in diverse parti ale corpului, mai frecvent pe spate, umeri, gat, brate, axila si coapse si au o crestere lenta, apar cu aceeasi frecventa la ambele sexe (lipomatoza multipla este mai frecventa la barbati).
CARE SUNT CAUZELE?
Ereditatea – Lipomatoza se poate asocia şi cu alte anomalii: boala Launoris Bensaude Madelung (lipomatoza benigna simetrica, in zona cervicala, se prezinta sub forma de mase voluminoase de grasime cu distributie simetrica), sindromul Gardner (boala ereditara caracterizata de prezenta a multipli polipi la nivelul colonului in asociere cu tumori osoase si tumori ale tesuturilor moi), boala Dercum (adipozitatea dureroasa, care afectează mai ales femeile la menopauza). Se caracterizează prin faptul că lipoamele sunt dureroase şi se pot asocia cu obezitatea.
Traumatismele minore care se pot complica in timp cu aparitia lipoamelor.
CARE SUNT SIMPTOMELE SI CUM DEOSEBIM UN LIPOM?
De obicei, lipomul este mic, de la 1 la 3 cm, si se simte chiar sub piele (mai rar pot avea si dimensiuni mari -peste 10 cm), este mobil, are o consistenta moale, pastoasa, nu este dureros, ramane la aceeasi dimensiune mult timp sau creste foarte incet.Cel mai frecvent, lipoamele apar la nivelul gatului, umerilor, spatelui, bratelor si coapselor.
DIAGNOSTIC
Medicul chirurg poate pune diagnosticul de lipom pe baza examenului fizic (tumora bine delimitata fata de tesuturile din jur, de consistenta moale, mobila la apasare si de cele mai multe ori nedureroasa).
In cazul in care exista o suspiciune de liposarcom, medicul poate efectua o biopsie (care se trimite la examen histopatologic), ecografie parti moi, RMN, CT.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Liposarcomul este o tumora maligna a tesutului adipos, apare sub forma unui nodul, cu suprafata neregulata si consistenta moale, deobicei este dureros si creste rapid in timp.
Celulita reprezinta inflamatia celulei adipoase, asociata cu acumularea de lichide celulare, edem local, cresterea in volum a celulelor de grasime. Celulita se manifesta printr-un aspect al pielii inestetic coaja de portocala, care poate fi observata daca se prinde pielea intre doua degete si se exercita o presiune. De obicei apare pe solduri, genunchi, coapse si fese.
CAND SE FACE PROGRAMAREA PENTRU INTERVENTIA CHIRURGICALA?
Lipomul este extirpat chirurgical in cazurile in care lipomul: devine dureros, se infecteaza in mod repetat, afecteaza mobilitatea sau in functionalitatea unui segment al corpului, creste in dimensiuni, devine inestetic.
Interventia chirurgicala se face cu anestezie locala, incizia la nivelul formatiunii lipomatoase, ablatia lipomului, hemostaza (verifica daca nu sunt sangerari), sutura tegumentului. Recidiva (reaparitia lipomului) dupa operatie este extrem de redusa.
sursa: http://www.gabimatei.ro/
Dr. Gabriel Matei va fi prezent in clinica noastra in 26 si 27 octombrie ; pentru programari sunati la 0339.919
CE ESTE FISURA ANALA?
Fisura anala reprezinta o ulceratie (ruptura) lineara,triunghiulara sau ovalara care apare la nivelul anusului.
Fisurile sunt o afectiune frecventa a anusului si a canalului anal si sunt responsabile de 6-15% din consulturile chirurgicale colorectale. Acestea afecteaza barbatii si femeile in mod egal, atat la tineri cat si la persoanele in varsta.
CARE SUNT CAUZELE FISURII ANALE?
Fisurile anale sunt datorate unui traumatism la nivelul anusului si canalului anal. Fisura anala poate fi cauzata de constipatie sau episoade repetate de diaree. Nasterea naturala, inserarea unui termometru rectal, clismele, endoscopul, in cursul colonoscopiei sau sonda de ecografie (in timpul ecoendoscopiei) pot duce la un traumatism suficient pentru a produce o fisura anala.
Localizarea cea mai frecventa pentru o fisura anala atat la barbati cat si la femei (90% din fisuri) este pe linia mediana la nivelul comisurii posterioare a canalului anal.
Alte cauze ale fisurilor anale sunt: boala Crohn, boli infectioase, inclusiv tuberculoza, infectii virale (citomegalovirus sau herpes), sifilis, gonoreea, chlamydia si virusul imunodeficientei umane (HIV).
CARE SUNT SIMPTOMELE FISURII ANALE?
1. durerea – care se agraveaza in timpul defecatiei (in sensul ca incepe in timpul defecatiei cu senzatie de arsura, mai mult sau mai putin vie; dupa defecatie urmeaza o perioada de liniste de cateva minute, apoi durerea reapare cu o intensitate sporita, uneori paroxistica). Durerea dupa defecatie poate fi de scurta sau lunga durata (in medie, 15-30 minute); cu toate acestea, durerea dispare de obicei intre scaune. Durerea poate fi atat de puternica, incat pacientii refuza sa elimine scaunului, ceea ce duce la constipatie care determina traumatisme suplimentare si agraveaza fisura. Durerea poate afecta mictiunea provocand disconfort la urinare (disurie), urinare frecventa sau incapacitatea de a urina.
2. sangerarea in cantitati mici (sange rosu)
3. mancarimea in zona anala (prurit anal)
4. prezenta unei formatiuni protruzive palpabile anale
DIAGNOSTICUL FISURII ANALE
Examenul clinic. Istoricul medical (anamneza) sugereaza de obicei prezenta fisurii anala si inspectia regiunii anale confirma prezenta acestei. Pentru a pune in evidenta fisura se recomanda ca bolnavul sa execute un efort mic de defecatie in timp ce examinatorul indeparteaza pliurile mucoase ale marginii anusului.
Tuseul rectal (sub anestezie) cu eversiunea mucoasei anale precizeaza existenta ulceratiei, dimensiunile sale si eventualele leziuni asociate.
O fisura anala acuta are aspect liniar, este superficiala situata cel mai frecvent in partea posterioara a canalului anal. Fisura anala cronica (veche) apare sub forma unei ulceratii (rupturi) profunde, in forma triunghiulara sau ovalara. Spre partea externa a canalului anal poate apare o proeminenta tegumentara numita impropriu “hemoroid santinela”, iar pe partea interna o alta proemineta numita papila anala hipertrofica.
Anuscopia. Consta in folosirea unui instrument ca un tub subtire si scurt si dotat cu iluminatie pentru a analiza canalul anal.
Colonoscopia. Daca este prezenta sangerarea rectala, o evaluare endoscopica folosind un tub rigid sau flexibil este necesara pentru a exclude posibilitatea unei boli mai grave a anusului si rectului. La pacientii cu istoric familial de cancer de colon sau cu varsta mai mare de 50 de ani (risc mai mare pentru cancerul de colon), se recomanda o colonoscopie care examineaza intregul colon.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Tratamentul chirurgical este de obicei rezervat pentru fisuri anale acute care raman simptomatici dupa 3-4 saptamani de tratament medical şi pentru fisurile anale cronice.
Interventia chirurgicala se efectuaza sub anestezie locala sau rahianestezie. Sfincterotomia interna laterala stanga este principala (cu rezultatul cel mai bun) tehnica chirurgicala folosita pentru tratamentul fisurilor anale. Scopul unei sfincterotomii interne este de a reduce tensiunea sfincterului intern hipertrofiat, eliberand astfel tensiunea si permitand vindecarea fisurii.
In trecut sfincterotomia a fost efectuata pe linia mediana posterioara, acolo unde este fisura, cu sau fara fisurectomie. Cu toate acestea, incizia pentru sfincterotomie, de obicei, nu se vindeca pentru exact acelasi motiv pentru care fisura nu se vindeca. Sfincterotomia interna laterala efectuata corect presupune taiarea partiala numai a sfincterului intern; sfincterul extern nu este taiat şi nu trebuie să fie lezat.
Se practica o incizie mica in sfincterul intern anal, zona laterala stanga, ca sa reduca presiunea anala de repaus. Interventia propriuzisa este minora, cu o durata de 5-10 minute; disconfortul intraoperator pentru pacient este minim.
Are rezultate favorabile în 90% din cazuri, cu recidive pana la 11% si cu sechele de pana la 8% reprezentate de fistula si incontinenta.
De regula, nu exista restrictii postoperatorii,iar pacientul se intoarce la activitatea zilnica obisnuita in cea de-a doua zi postoperatorie.
sursa: http://www.gabimatei.ro/
Dr. Gabriel Matei va fi prezent in clinica noastra in 26 si 27 octombrie ; pentru programari sunati la 0339.919
“Colul lezional” sau “rana pe col” reprezinta o cauza foarte frecventa de prezentare a pacientelor (de cele mai multe ori indusa) in cabinetele de ginecologie.
La persoanele tinere (in adolescenta), cel mai frecvent aceasta conditie – diagnostic – nu are nici un substrat patologic, fiind o simpla ectopie (ectropion) – prezenta mucoasei endocervicale (din interiorul canalului cervical) la nivel exocervical (suprafata externa, vizibila a colului uterin); in acest caz nu se impune nici un fel de tratament (nicidecum cel chirurgical – “cauterizarea pe col”), ci numai urmarirea colposcopica si citologica anuala (examen PAP’s). Trebuie cunoscut insa, ca acest lucru predispune pacienta la aparitia cervicitelor – inflamatii ale colului uterin – datorita unei mai usoare infectari microbiene (Chlamydia trachomatis, neisseria, specii din grupul mycoplasma, etc) cu aparitia unei secretii vaginale mai abundente.
Cand ne aflam in fata unei paciente ce prezinta macroscopic o “leziune” la nivelul colului uterin trebuie efectuat examenul citologic cervico-vaginal (examenul Babes Papanicolau) si examenul colposcopic. Atunci cand la colposcopie se pun in evidenta modificari patologice, se poate recurge la metode diagnostice mai invazive – biopsia cervicala, excizia cu ansa diaternica (ERAD), conizatia colului uterin – ce pot exclude (prin trimiterea pieselor de excizie la examen anatomopatologic) sau confirma o leziune premaligna sau chiar maligna (cancer de col uterin) a colului uterin.
Managementul “leziunilor” colului uterin
Cum am amintit mai sus, la paciente tinere, la care in urma investigatiilor citologice, colposcopice si infectioase (culturi bacteriene de la nivelul colului uterin) nu s-a evidentiat nimic patologic, simpla urmarire anuala este suficienta.
In cazul leziunilor inflamatorii (cervicite), tratamentul antibiotic si antiinflamator este salutar – trebuie tratat si partenerul sexual (infectiile se pot transmite pe cale sexuala – de cele mai multe ori).
Cand examenul colposcopic evidentiaza o leziune suspecta se recurge la una din metodele de bipsie (in functie de gradul si extensia leziunii). Tratamentul ulterior depinde de rezultatul anatomo-patologic; astfel, in cazurile de neoplazie cervicala intraepiteliala (CIN 1,2,3) se recurge la simpla supraveghere cito-colposcopica (CIN 1,2) sau eventuala excizie chirurgicala (ERAD sau conizatia colului uterin). In rare cazuri (CIN 3), la paciente ce nu isi mai doresc sarcini ulterioare, la varste de peste 35-40 de ani si la care exista patologie uterina (fibroame uterine, adenomioza, etc.) sau ovariana (tumori ovariene suspecte) se poate recurge chiar la histerectomie (laparoscopica).
In cazul cancerului de col uterin, tratamentul este unul complex, multidisciplinar, corespunzator pentru fiecare stadiu tumoral.
Supravegherea citologica si colposcopica post-tratament este obligatorie si se face in functie de leziunea diagnosticata (anatomopatologic).
sursa: www.gabimitroi.ro
Dl Dr. Mitroi va fi prezent in clinica noastra sambata si duminica 12-13 octombrie.
Pentru programari sunati la call center 0339.919
Sarcina extrauterina (ectopica) reprezinta implantarea anormala a zigotului (produsului de conceptie), adica in afara cavitatii uterine. Exista mai multe locuri de implantare anormala: – trompa uterina – aproximativ 95% din totalul sarcinilor ectopice – peretele uterin (sarcina interstitiala) – colul uterin (sarcina cervicala) – la nivelul ovarului – la nivelul cavitatii abdominale (sarcina abdominala) Aparitia sarcinii extrauterine este favorizata de prezenta unor anomalii anatomice sau functionale la nivelul trompelor uterine (de cele mai multe ori patologie inflamatorie), a ovarelor (tratamente pentru fertilitate) sau la nivelul uterului (uter malformat).
Din pacate, in tarile civilizate, sarcina extrauterina reprezinta una din principalele cauze de deces in primul trimestru de sarcina – atunci cand diagnosticul nu se face precoce, iar pacienta se prezinta de urgenta la camera de garda in stadiul complicatiei hemoragice. Cauza cea mai frecventa de aparitie a sarcinilor extrauterine este reprezentata de afectiunile inflamatorii pelvine (boala inflamatorie pelvina) determinate de agenti infectiosi (chlamydia trachomatis, neisseria gonorrhoeae, mycoplasma hominis, etc.), de aceea este foarte important ca acestea sa fie tratate in stadii incipiente (eventual sa se faca screening-ul anual al bolilor cu transmitere sexuala la pacientele ce isi doresc sarcini).
Cum se manifesta ?
Din punct de vedere clinic, a fost descrisa o triada diagnostica ce cuprinde amenoreea (intarzierea menstruatiei la paciente active sexual), durerea pelvina si sangerarea vaginala. Alte semne si simptome ale prezentei sarcinii extrauterine pot fi: febra, slabiciunea musculara, ametelile, aparitia sincopei, varsaturile, durerea iradiata in umar, etc.
Diagnostic
In afara semnelor clinice, un rol deosebit de important in diagnosticul si urmarirea sarcinii extrauterine il are examenul ecografic transvaginal si urmarirea seriata a beta-HCG. Atunci cand beta-HCG-ul este sub valoarea prag, este exclusa sarcina, si astfel si sarcina extrauterina, urmand ca specialistul sa caute alta cauza a durerilor pelvine si a amenoreei. Examenul ecografic, pe langa rolul diagnostic (evidentierea sacului gestational in afara uterului) si in urmarirea postterapeutica, are un rol deosebit de important in alegerea tratamentului (fie medicamentos, fie chirurgical) impreuna cu alte investigatii de laborator si bineinteles cu semnele clinice. Un rol important in diagnostic dar si in terapia sarcinii extrauterine il are laparoscopia.
Tratament
Dupa ce diagnosticul a fost confirmat, trebuie evaluata foarte bine clinic si paraclinic starea pacientei. Tratamentul medicamentos (Metotrexat) se poate impune doar in anumite situatii – atunci cand sacul gestational extrauterin este mai mic de 3,5 – 4 cm, valoarea beta-HCG nu depaseste valoarea de 5000 UI/ml, si starea pacientei este stabila. Trebuie mentionat ca acest tratament (metotrexatul reprezinta un medicament antineoplazic) are o serie de reactii adverse si nu trebuie instituit decat dupa o investigare amanuntita. Tratamentul chirurgical (reprezenta tratamentul de baza al sarcinilor extrauterine) a devenit din ce in ce mai rar datorita unei mai frecvente si mai rapide diagnosticari a acestei patologii. Astfel, in tari civilizate, rolul laparotomiei (chirurgia clasica – “deschisa”) aproape a disparut, laparoscopia fiind principalul mijloc terapeutic chirurgical, pe aceasta cale putandu-se efectua diverse proceduri terapeutice – salpingectomie partiala sau totala, salpingostomie, anexectomie – mai rar, etc.
sursa: www.gabimitroi.ro
Domnul dr. Mitroi va fi disponibil in clinica noastra in data de 28.09.2013.
Pentru programari sunati la Call Center 0339.919
Site realizat de Portal Firme
Toate drepturile rezervate NEWVITALCLINIC S.R.L.
Toate drepturile rezervate NEWVITALCLINIC S.R.L.