Website-ul www.clinica-medicala-westclinique.ro utilizeaza cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor

HomeSfatul medicului

Sfatul medicului (68)

Chlamydia este o infectie cu transmitere sexuală, care este foarte comuna, dar nu este adesea raportată, pentru ca nu prezintă simptome pentru o lungă perioadă de timp. Aceasta afectiune netratata mai mult timp poate provoca o serie de complicaţii, inclusiv boală inflamatorie pelvină, infertilitate prin obstructie tubara, creste riscul aparitiei sarcinii extrauterine. Screening-ul regulat ajută la depistarea si tratarea infecţiei si se poate preveni transmiterea acestei infectii.

Chlamydia este o boala cu transmitere sexuala dăunătoare pentru două motive.Unul dintre ele este că foarte puţini oameni constientizeaza efectele acestei infectii, iar altul este că afectiunea nu prezinta nici un simptom. Cunoaşterea efecteler devastatoare ale acestei infectii cu chlamydia ar putea convinge multi oameni sa-si ia masuri protective si sa se testeze daca exista posibilitatea contactarii acesteia.

Există unele simptome care se pot aparea la persoanele care suferă de Chlamydia. Femeile pot avea dureri, secretii vaginale şi, în unele cazuri, cistite. Aceste simptome nu indică neapărat Chlamydia, dar ne poate face sa ne gindim la ea. Oricine care suferă de aceste simptome ar trebui să ceară sfatul  ginecologului  cât mai curând posibil, şi sa efectueze un test Chlamydia pentru a determina dacă aceasta este problema sau nu. Barbatii pot experienta o secretie anormala a penisului, sau poate o uşoară iritare a glandului.

 Dacă o persoana este activa sexual, aceasta este supusa riscului de a contacta Chlamydia. Probabilitatea de a deveni infectat creste dramatic, dacă a avut relaţii sexuale neprotejate, şi dacă a avut multi parteneri sexuali.

Un test de urină sau din secretia vaginala poate determina dacă cineva a fost infectat cu Chlamydia sau nu, şi infecţia poate fi tratata cu de antibiotice. Două tipuri specifice de antibiotice, macrolidele şi tetraciclinele, sunt cele mai eficiente împotriva acestei infecţii cu transmitere sexuală. De asemenea, este important de a informa orice partener sexual, dacă cineva suferă de Chlamydia, astfel încât să poată fi luate masuri de preventive. Folosirea prezervativelor poate reduce semnificativ şansele de a deveni infectat cu Chlamydia.

sursa: www.ginecolife.ro
Domnul dr. Gheorghe Gica va consulta in clinica noastra in data de sambata 7 septembrie intre orele 11.00 - 17.00
si duminica 8 septembrie intre orele 08.00 - 12.00.
Pentru programari sunati la nr. de callcenter 0339.919

Detalii...

Aerosolii sunt microparticule de natură lichidă, solidă sau gazoasă, dispersaţi într -un mediu gazos.Terapia cu aerosoli se referă la administrarea anumitor substanţe medicamentoase sub formă de microparticule la nivelul căilor respiratorii superioare. A fost gândită iniţial ca o metodă de tratament sistemic (datorită suprafeţei mari de absorbţie de la nivel pulmonar), în prezent această metodă terapeutică este folosită în special datorită efectului topic asupra mucoasei respiratorii.

Folosită  în tratamentul afecţiunilor bronho-pulmonare  terapia bazată pe aerosoli este deosebit de utilă şi în numeroase afecţiuni ORL.

Un grup important de afecţiuni rino-sinusale (rinite,sinuzite acute, cronice sau alergice) pot beneficia de terapia cu aerosoli.Principalul avantaj al terapiei constă în concentrația crescută a substanțelor utilizate la nivelul mucoasei rino-sinusale,  ceea ce duce la un efect terapeutic rapid și o reacție sistemică minimă. De aceea, terapia cu aerosoli reprezintă o metodă terapeutică extrem de utilă în combinație cu tratamentul medicamentos.

De asemenea, terapia bazată pe aerosoli, în asociere cu tratamentul antibiotic și antiinflamator poate fi utilizată și în protocolul terapeutic al laringitelor acute sau cronice și al nodulilor vocali.

Alte patologii din sfera ORL în care își găsesc utilitatea aerosolii sunt disfuncția tubară și otita seroasă cronică, în aceste situații utilizându-se soluții compuse din vasoconstrictoare și antibiotice. Ședințele realizate au efect benefic asupra mucoasei trompei Eustachio și a urechii medii.

Prin terapia cu aerosoli putem obține efecte variate la nivelul organelor ORL (faringe, fose nazale, rinofaringe, laringe, ureche medie) , iar substanțele utilizate pentru obținerea  acestor efecte sunt : antiinflamatorii, antibiotice, mucolitice, vasoconstrictoare.

Exista 3 tipuri de dispozitive utilizate în vederea terapiei cu aerosoli:
1) Inhalator presurizat cu doze măsurate- utilizat la pacienții cu afecțiuni pulmonare
2) Inhalator cu pulbere uscată
3) Nebulizatoarele

În patologia ORL cele mai utilizate sunt nebulizatoarele, care nu necesita coordonarea pacientului și se folosesc pentru a elibera o cantitate mai mare de medicament într-un timp scurt. Utilizează o cantitate mai mare de medicament pentru a o elibera într-un timp scurt. Utilizează cantități ridicate de substanțe medicamentoase, ceea ce duce la concentrații crescute de medicament la nivelul mucoaselor și pulmonar, ceea ce se materializează în eficiența crescută a tratamentului. Presiunea înaltă de operare îi asigură o rată de nebulizare ridicată, acesta fiind un alt parametru ce contribuie la creșterea eficienței tratamentului. Nebulizatoarele de capacitate mai mică pot fi utilizate atât la adulți cât și pentru copii, chiar și în timpul somnului.
  
Deosebit de eficientă ca mod de administare, în condițiile unei indicații corecte, terapia bazată pe aerosoli reprezintă alternativa terapeutică în patologia inflamatorie sau infecțioasă ORL.

sursa: Dr. Florescu Andreea

D-na. Dr. Florescu Andreea va consulta in clinica noastra sambata 7 septembrie intre orele 11-17 si
duminica 8 septembrie intre orele 8 - 12.
Pentru programari va rugam sa sunati la call center 0339.919


Detalii...

Varicocelul reprezinta o dilatatie varicoasa a venelor (varice) cordonului spermatic (situate la nivelul scrotului,deasupra si in jurul testiculului).Apare mai frecvent pe stanga, la barbatii tineri intre 15 si 35 de ani,dar poate afecta si ambele testicule. In jur de 15-20% din barbati au varicocel, iar frecventa mai mare pe partea stanga apare datorita unei particularitati anatomice (vena testiculara stanga se varsa in vena renala stanga in unghi drept,spre deosebire de vena testiculara dreapta care se varsa in vena cava oblic; astfel presiunea hidrostatica in stanga este mai mare decat in dreapta ,aceasta fiind una din cauzele aparitiei bolii).


Cum se manifesta?
De obicei varicocelul nu prezinta simptome. Uneori poate apare o senzatie de tensiune locala sau durere (mai ales cand e cald). Unii pacienti se prezinta la medic dupa ce au remarcat ca „ceva” le-a aparut  in scrot (dilatatiile varicoase pot fi comparate cu un ”ghem de rame”), sau dupa ce au remarcat diferenta de volum intre cele doua testicule. De cele mai multe ori insa varicocelul este descoperit in momentul in care barbatul se prezinta la medic pentru tulburari de dinamica sexuala, sau infertilitate de cuplu. Intre cuplurile infertile incidenta varicocelului se ridica la circa 30-40%.

De ce varicocelul afecteaza fertilitatea cuplului?
Spermatogeneza  (formarea spermatozoizilor), proces care are loc in testicul, necesita o anumita temperatura optima, scazuta, pentru a se realiza cum trebuie. In cazul varicocelului datorita sangelui ce stagneaza in venele testiculare, aceasta temperatura creste si spermatogeneza este afectata. Spermatozoizii devin mai putin ca numar si cu mobilitate scazuta, chestiune ce limiteaza capacitatea barbatului, si implicit a cuplului de a procrea.



Ce trebuie facut?

Daca aveti probleme de fertilitate in cuplu, partenera dumneavoastra incearca sa ramana insarcinata  si nu reuseste toate analizele efectuate de ea fiind normale, daca dumneavoastra aveti din cand in cand dureri testiculare carora nu le-ati dat importanta, sau ati remarcat aparitia unor vene dilatate in jurul testiculului este posibil sa aveti varicocel.. Trebuie sa consultati un medic chirurg care sa va examineze in amanunt, inclusiv cu recomandarea efectuarii unei spermograme…

Spermograma dvs.este normala?

Cum se pune diagnosticul de varicocel?
Examenul clinic se realizeaza comparativ la ambele testicule, verifica daca exista dilatatii varicoase deasupra si in jurul acestuia, elimina o alta patologie locala testiculara. Ecografia testiculara asociata cu un eco Dopller confirma varicocelul, si arata stagnarea sangelui in venele varicoase, dilatate;spermograma e de obicei afectata: mai putini spermatozoizi cu mobilitatea redusa.

Sunt descrise trei grade clinice de varicocel:
- mic (gradul1) – varicocelul palpabil doar la manevre speciale,care cresc presiunea abdominala ;
- mediu (gradul 2) – se poate palpa la pacientul intins fara alte manevre;
- mare (gradul 3) – este varicocelul ce se palpeaza, dar este si vizibil, putand fi identificat de catre bolnav (acest grad  este asociat de obicei cu afectarea fertilitatii pacientului).

Care sunt posibilitatile de tratament ?
Tratamentul cu mari sanse de vindecare este cel chirurgical. Studii serioase arata o imbunatatire a calitatii spermei la circa jumatate din cazuri, cu ameliorarea fertilitatii si a capacitatii de procreatie  la scurt timp(2-3 luni) postoperator. Nu toti pacientii sunt insa supusi tratamentului chirurgical.Chirurgia este aplicabila cazurilor cu modificari  ale spermogramei, sau cazurilor simptomatice (dureri, crestere in volum a testiculului, indicatii de ordin estetic).

Care sunt metodele de tratament chirurgical ?
Tratamentul chirurgical laparoscopic – a devenit sau ar fi trebuit sa devina principala forma de tratament astazi.
Se realizeaza pneumoperitoneul(in cavitatea abdominala se introduce CO2 pentru a crea un spatiu de lucru), iar gesturile se realizeaza cu ajutorul unor instrumente introduse prin miniincizii( cea mai mare de 1 cm)si sub vizualizare cu ajutorul unui laparoscop (mini camera video introdusa in abdomen prin una din incizii).Se repereaza vena testiculara dilatata si se sectioneaza un fragment din aceasta,care se trimite la analiza. Interventia se incheie prin inchiderea pacientului si sutura miniinciziilor. Laparoscopia are numeroase avantaje: pacientul se recupereaza mai rapid,chirurgul are o buna viziune intraoperator cu reperarea mai facila a venei (venelor dilatate), rata de recidiva este mai mica. Interventia dureaza in medie o ora iar pacientul necesita spitalizare 24 de ore.

Tratamentul deschis(clasic)-se realizeaza o incizie similara cu cea pentru apendicectomie dar in stanga ;se repereaza vena testiculara pe cale retroperitonela(Ivanissevici-Gregoire), se sectioneaza un fragment. Durata 30-40 min, spitalizare 24 de ore, recuperare mai dificila comparativ cu laparoscopia. Tratamentul pe cale strict scrotala sau inghinala este asociat cu un mare risc de recidiva.

Ce se intampla inainte si dupa operatie ?
Pentru internare veti avea nevoie de bilet de trimitere de la medicul dumneavoastra de familie, si adeverinta de salariat  care sa ateste calitatea dumneavoastra de asigurat.
Practic veti fi spitalizat in dimineata operatiei, veti face un dus cu o solutie antiseptica, zona operata va fi epilata, vi se va explica interventia si  riscurile acesteia, veti primi un antitrombotic(pentru a preveni formarea de cheaguri). Inaintea interventiei veti fi consultat de un medic anestezist.
Dupa operatie  vi se vor administra medicamente impotriva durerii, veti fi mobilizat  si alimentat treptat, pansamentul va fi supravegheat. In general, nu veti fi spitalizat mai mult de 24 de ore. Un regim alimentar postoperator nu este necesar,in schimb este obligatorie evitarea efortului fizic timp de 1-2 luni. La externare vi se va prescrie un tratament medicamentos si veti beneficia de concediu medical.Firele se vor scoate la 8-10 zile de la operatie. Este bine sa realizati o noua spermograma postoperator pentru a vedea adevaratul avantaj al interventiei.

sursa: www.stefantuca.ro
Domnul dr.Tuca Stefan va consulta in clinica noastra in data de 7 si 8 septembrie,
pentru programari sunati la nr. de callcenter 0339919

 

Detalii...

Principalele afectiuni diagnosticate prin colonoscopie sunt polipii colonici, cancerul colorectal, bolile inflamatorii intestinale si diverticulii.
Polipii colonici sunt de mai multe tipuri, cel mai frecvent fiind intalniti polipii adenomatosi. Acestia sunt leziuni premaligne, cu potential de a evolua catre cancer colorectal intr-un interval variabil de timp, de la 5 la 10 ani. Atunci cand sunt identificati in cursul unei rectosigmoidoscopii, ei trebuie biopsiati, pentru a identifica tipul de polip (daca este adenomatos) si prezenta displaziei (leziune premaligna) de grad usor, mediu sau sever sau prezenta celulelor atipice (maligne). De asemenea, identificarea acestora impune programarea pacientului la colonoscopie totala, pentru a inspecta intregul colon si a identifica si alte leziuni, urmata de polipectomie (rezectia endoscopica a polipilor adenomatosi).

Diagnosticul de cancer colorectal, confirmat de rezultatul anatomopatologic impune evaluarea completa a pacientului in vederea interventiei chirurgicale, urmate de monitorizarea oncologica, cu sau fara tratament ulterior (chimioterapie). Atunci cand diagnosticul este de neoplasm rectal, se poate initia radioterapie preoperatorie de scurta durata, urmata de rezectie chirurgicala si de chimioterapie.

Bolile inflamatorii intestinale sunt afectiuni de etiologie necunoscuta ale tubului digestiv, care apar la tineri, mai frecvent intre 15 si 30 de ani, dar pot aparea la orice varsta. Sunt descrise 2 entitati patologice: rectocolita ulcerohemoragica si boala Crohn. Rectocolita afecteaza exclusiv colonul, incepand de la rect, progresiv, pe cand boala Crohn poate afecta orice segment al tubului digestiv. Simptomele cel mai frecvent intalnite sunt diareea, rectoragiile si durerile abdominale; in proportie variabila se asociaza scaderea ponderala, febra si emisia de mucus si puroi. Evolutia sub tratament este variabila, cu perioade de acutizari si de remisiune, necesitand mai multe linii de tratament (derivati de acid 5-aminosalicilic, corticoterapie, imunosupresoare). Dupa aproximativ 10 ani de evolutie, in functie de agresivitatea formei clinice, exista risc de malignizare, care trebuie exclus prin colonoscopii periodice cu biopsii seriate.

Diverticulii intestinali sunt structuri sacciforme de dimensiuni variabile, alcatuite din mucoasa si submucoasa, care sunt proiectate in afara lumenului intestinal. Afectiunea este foarte frecventa, avand o prevalenta de 10 % din populatie si apare la varstnici, incidenta crescand cu varsta. Diverticuloza nu este leziune premaligna si nu exista risc de cancerizare. Principalele complicatii care pot aparea sunt hemoragia digestiva inferioara si diverticulita (caracterizata prin dureri abdominale, tulburari de tranzit si stare febrila).

sursa: Dr. Bondoc Alina


Doamna dr. Bondoc Alina va consulta in clinica noastra sambata 31 aug intre 11-17,
si duminica 01 septembrie de la orele 8 la 12, pentru programari sunati la 0339.919

Detalii...

Ce este fibroadenomul mamar?

Cea mai frecventa tumora a sanului intalnita indeosebi la femeile tinere sub 30 de ani. Se poate manifesta mai rar si la femeile aflate in timpul menopauzei. Fibroadenomul este o tumora benigna dezvoltata pe seama proliferarii tesutului conjunctiv, care poate deveni fibros.



Care sunt simptomele?

Autopalparea sanului. Descoperirea la nivelul sanului, de obicei prin autopalpare a unei mase tumorale mai mult sau mai putin importante cu dimensiuni de la cativa mm la cativa cm, nedureroasa , ferma si regulata , mobila fata de planurile profunde si superficiale. Consistenta acestor tumori poate fi mai ferma inaintea menstruatiei. Fibroadenomul mamar poate fi prezent in ambii sani in 15- 20 la suta din cazuri. Aparitia fibroadenomului nu este insotita de adenopatie axilara sau supraclaviculara.


Care sunt investigatiile recomandate?

- Mamografia – arata de obicei o opacitate rotunda cu limite nete;
- Ecografia mamara – imagine lacunara, regulata, hipoecogena;
- Punctia – biopsie cu ac fin recolteaza un esantion de celule din masa fibroadenomului poate pune in evidenta celule normale.

Care este tratamentul?

In lipsa antecedentelor familiale de cancer de san, supravegherea clinica, mamografica, ecografica si punctia –biopsie a tesutului afectat, trebuie propuse pacientei.

Daca tumora persista si dupa ce pacienta trece de varsta de 30 de ani, sau in cazul existentei oricarui dubiu privind natura tumorii, se impune exereza chirurgicala. Exereza indeparteaza fibroadenomul cu limite largi de securitate, limite care trec la distanta de tumora (exista posibilitatea ca pe tesutul mamar modificat in fibroadenom sa se dezvolte cancer de san de tip canalar sau lobular, de aceea limitele rezectiei sunt la distanta de fibroadenom, in tesut sanatos).

Este de preferat ca incizia sa fie estetica, periareolara, avand in vedere ca in cele mai multe cazuri este vorba de tumori de mici dimensiuni. Anestezia poate fi locala sau generala. Fragmentul de tesut indepartat chirurgical va fi trimis obligatoriu la examen histopatologic.

sursa: www.stefantuca.ro


Domnul dr.Tuca Stefan va consulta in clinica noastra in data de 7 si 8 septembrie,
pentru programari sunati la nr. de callcenter 0339919

Detalii...

Hernia ombilicala se prezinta sub forma unei boseluri,protuberante (umflaturi) la nivelul ombilicului(buricului), fiind consecutiva unui defect de inchidere la nivelul orificiului ombilical. Ea poate fi abia vizibila, sau vizibila evident cu ocazia unui efort abdominal. Sacul herniar ridica ombilicul care devine protuberant.Sub piele sacul e alcatuit din peritoneu(membrana ce inveleste cavitatea abdominala spre interior),si poate contine epiploon,anse intestinale subtiri ,colon.Aceste organe pot adera intre ele in interiorul sacului ,aderente care au ca si consecinta cresterea volumului herniei ombilicale care devine  ireductibila(nu mai intra inapoi in abdomen cand pacientul sta culcat ,sau incearca prin diverse manevre sa o reduca).

Care sunt factorii care contribuie la aparitia herniei ombilicale ?

Hernia apare ca urmare a cresterii presiunii abdominale in urmatoarele situatii : in obezitate,la gravide,in prezenta lichidului liber intraperitoneal in cantitate mare(ascite),la cei care ridica greutati ,sunt tusitori sau constipati cronic.

Care sunt principalele simptome?

Hernia ombilicala necomplicata este asimptomatica,sau responsabila de o jena locala sau  durere care apare la efort.Odata cu cresterea in volum tegumentul care acopera hernia se altereaza ,devine inflamator si poate fi sediul unor infectii.Cand devine voluminoasa hernia are tendinta de a se incarcera sau strangula(cu ocluzie intestinala).

Care este evolutia unei hernii ombilicale netratate?

Aceasta afectiune nu se vindeca de la sine.Odata aparuta creste progresiv in dimensiuni,devine dureroasa si jenanta.Intr-o prima faza este reductibila(intra in abdomen),cu timpul insa nu se mai reduce devenind incarcerata(este momentul in care hernia se poate complica cu strangulare si ocluzie intestinala care necesita interventia de urgenta).

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul este in primul rand unul clinic-pacientul este consultat de un medic specialist care remarca hernia si ii apreciaza caracterele :dimensiuni ,durere ,reductibilitate,expansiune la tuse sau efort,etc.In functie de afectiunile asociate pot fi necesare pe langa analizele de rutina si investigatii mai complexe.

Cand sa ma operez?

De indata ce constatati existenta afectiunii ar trebui sa fiti vazut de un medic chirurg care sa va propuna interventia.Cu siguranta interventia este mai usor de realizat si riscurile pentru dumneavoastra mai mici,cu cat hernia este mai mica in dimensiuni.Nu ar trebui sa asteptati sa creasca in dimensiuni,sau sa va prezentati in urgenta cu complicatii(dureri intense,varsaturi,absenta tranzitului intestinal-adica in ocluzie datorita strangularii).

Cum se trateaza hernia ombilicala?

Tratamentul este chirurgical si consta in reducerea continutului herniei in abdomen,indepartarea sacului,inchiderea orificiului ombilical si intarirea peretelui abdominal cu o plasa sintetica (in scopul prevenirii recidivei).Inchiderea simpla a peretelui abdominal ,fara plasa are un risc de recidiva de 50 la suta.

Tratamentul se poate realiza clasic sau laparoscopic.

Calea clasica- presupune realizarea unei incizii ce ocoleste ombilicul la stanga (paraombilicala stinga)variabila ca dimensiuni de la 2-3 cm la 10 sau mai mult(in functie de volumul herniei).Se repereaza sacul de hernie se reduce continutul acestuia in abdomen.Peretele abdominal se intareste cu o plasa sintetica tolerata de organism,care se aseaza in spatele muschilor(procedeu retromuscular Rives,sau intermusculoaponevrotic-intre partea posterioara a muschilor drepti abdominali si foita posterioara aponevrotica a tecii dreptilor).Plasa se fixeaza cu fire din material nerezorbabil,sau este ‘’lipita’’ cu  ajutorul unui gel biologic(Tissucol de ex.)In cadrul interventiior pe cale deschisa, procedeul descris  are riscul de recidiva cel mai scazut.De obicei nu necesita drenaj.

Calea laparoscopica –se realizeaza pneumoperitoneul (in cavitatea abdominala se introduce CO2 pentru a crea un spatiu de lucru), iar gesturile se realizeaza cu ajutorul unor instrumente introduse prin miniincizii ( cea mai mare de 1 cm) si sub vizualizare cu ajutorul unui laparoscop (mini camera video introdusa in abdomen prin una din miniincizii).Dupa tratarea sacului de hernie,pertele abdominal va fi de asemenea intarit cu o plasa care sa nu dezvolte aderente cu organelle intraabdominale(plasa Dual Mesh sau Biface)fixata la perete cu agrafe nonresorbabile sau resorbabile.Dupa terminarea interventiei ,se extrag instrumentele si laparoscopul, se goleste abdomenul de CO2 introdus, si se sutureaza micile incizii.Avantajele procedeului laparoscopic in hernia ombilicala sunt uriase ,de la miniinciziile realizate pentru pozitionarea laparoscopului si instrumentelor de lucru la recuperarea postoperatorie rapida si durerea postoperatorie minima, la explorarea intregii cavitati abdominale sub control video in cautarea de alte posibile leziuni.


Cum va fi anestezia?

Acest tip de interventie fie ca este clasica sau laparoscopica se realizeza sub anestezie generala(veti fi complet adormit).

Ce se intampla inainte si dupa operatie ?

Pentru internare veti avea nevoie de bilet de trimitere de la medicul dumneavoastra de familie, si adeverinta de salariat sau talon pensie care sa ateste calitatea dumneavoastra de asigurat.

Practic veti fi spitalizat in dimineata operatiei, veti face un dus cu o solutie antiseptica, zona operata va fi epilata, vi se va explica interventia si eventualele riscuri,veti primi un antitrombotic(pentru a preveni formarea de cheaguri).Inaintea interventiei veti fi consultat de un medic anestezist.

Dupa operatie vi se vor administra medicamente impotriva durerii, veti fi mobilizat  si alimentat treptat (in functie si de reluarea tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze),pansamentul va fi supravegheat .Uneori ,exista posibilitatea sa aveti tub de dren care va fi suprimat inaintea externarii.In general, nu veti fi spitalizat mai mult de 24 de ore.Un regim alimentar postoperator nu este necesar, in schimb este obligatorie evitarea efortului fizic timp de 1-2 luni. La externare vi se va prescrie un tratament medicamentos si veti beneficia de concediu medical. Firele se vor scoate la 8-10 zile de la operatie. In primul an de la operatie pentru a avea cicatrici cat mai putin vizibile este bine sa evitati expunerea inciziilor direct la soare.

sursa: www.stefantuca.ro

Domnul Dr.Stefan Tuca va consulta in clinica noastra in data de 17 si 18 august, pentru programari sunati la callcenter 0339919

Detalii...

Incompatibilitatea de grup reprezinta cauza cea mai frecventa de aparitie a anemiei hemolitice la nou-nascut. Din totalul fetilor, aproximativ 20-25% prezinta incompatibilitate in sistemul ABO; din fericire numai o mica parte prezinta expresie clinica – anemie hemolitica a nou-nascutului, iar atunci cand aceasta exista forma este una usoara exprimandu-se printr-o anemie usoara si aparitia unui icter neonatal, afectiuni ce se remit de cele mai multe ori prin simpla fototerapie (expunerea la radiatiile ultraviolete). Trabuie mentionat faptul ca nu este necesara investigarea incompatibilitatii de grup (sistemul ABO); acest lucru se datoreaza gradului mic de anemie pe care il poate determina aceasta patologie; simpla monitorizare neonatala la sarcinile ce prezinta acesta incompatibilitate este suficienta – poate aparea hiperbilirubinemia

Diagnostic

Diagnosticul anemiei hemolitice datorate incompatibilitatii de grup se face pe baza urmatoarelor criterii:
- mama prezinta grupul de sange O si implicit anticorpii anti A si anti B iar fatul prezinta grupul de sange A, B sau AB (acest lucru se intampla atunci cand procreatorul – tatal – prezinta una dintre aceste grupe de sange)
- instalarea icterului neonatal in primele 24 de ore de la nastere
- au fost excluse alte cauze de anemie hemolitica
- prezenta anemiei de diverse grade – la nou-nascut

Diagnosticul diferential – incompatibilitatea de Rh

Exista cateva diferente importante intre incompatibilitatea de grup si cea de Rh:
- anemia hemolitica datorata incompatibilitatii de grup poate aparea si la prima sarcina (nu necesita o imunizare prealabila ca in cazul incompatibilitatii de Rh)
- chiar daca apare foarte frecvent, formele clinice de anemie sunt mult mai putin severe fata de incompatibilitatea de Rh
- nu exista vaccin ce se poate administra pentru a preveni aparitia anemiei (nici nu este necesar dupa cum am mentionat mai sus); poate afecta si sarcinile ulterioare, insa formele de anemie nu sunt severe.

Principiile de tratament in cazul aparitiei anemiei la nou-nascut sunt aceleasi ca la incompatibilitatea de Rh – transfuziile de sange; avand in vedere faptul ca nu sunt raportate morti subite fetale intrauterine datorate acestui tip de patologie nu este necesara extractia fetilor inainte de termen (cum se intampla in cazul izoimunizarii anti-D).

In concluzie putem afirma ca incompatibilitatea de grup in sistemul ABO este mult mai putin importanta pentru obstetrician (nu necesita nici un fel de interventie terapeutica intrauterina asupra fatului), insa trebuie cunoscuta de acesta, si este mult mai importanta pentru neonatolog, ce se va ocupa dupa nastere de sanatatea nou-nascutului.

sursa: www.gabimitroi.ro
Domnul dr. Gabriel Mitroi va consulta in clinica noastra in data de 17 august, pentru programari sunati la nr. de callcenter 0339.919

Detalii...

Ce este hidrocelul?

Reprezinta cresterea in volum a bursei sau burselor scrotale(hidrocel bilateral), datorita prezentei de lichid in cantitate mai crescuta decat de obicei, intre foitele vaginalei testiculare. Vaginala testiculara este una din membranele ce invelesc testiculul,si care in mod normal secreta o cantitate minima de lichid care favorizeaza miscarile testiculului in scrot.

Cum apare hidrocelul?

In mod normal testiculele sunt coborate in scrot in momentul nasterii. In timpul coborarii din abdomen in bursa scrotala, testiculul antreneaza si peritoneul (membrana care inveleste cavitatea abdominala pe interior) pana la nivelul vaginalei testiculare.Se formeaza astfel canalul peritoneovaginal care realizeaza o comunicare libera intre cavitatea abdominala si scrot, in asa fel incat lichidul secretat de peritoneu in mod normal se scurge in scrot realizand un tip de hidrocel numit comunicant (hidrocel congenital). In mod normal canalul peritoneovaginal se inchide de la sine in copilarie;exista insa situatii in care comunicarea persista chiar pana la varsta adulta,iar lichidul persistent din vaginala destinde scrotul. Hidrocelul intalnit la adulti este mai degraba unul secundar.Acesta apare sau datorita unei secretii anormale a vaginalei testiculare de cauza neclara sau este consecutiv unui traumatism testicular , unei tumori testiculare, infectii , ciroze cu ascita.

Simptomatologia hidrocelului

Poate fi total asimptomatic.De regula pacientul constata singur cresterea progresiva in volum a scrotului de partea afectata, sau bilateral.Cantitatea de lichid acumulata destinde pielea de deasupara si este raspunzatoare de jena locala ,deformarea regiunii respective sau dureri.

Cum se pune diagnosticul de hidrocel ?

Examenul fizic general si local este esential.Chirurgul apreciaza volumul bursei scrotale,distensia acesteia , realizeaza examenul funiculului spermatic, palpeaza testiculul pentru a vedea daca este normal,  face diagnosticul diferential cu o hernie voluminoasa inghinoscrotala sau cu o tumora testiculara, apreciaza aspectul urinii(urina tulbure poate fi cauzata de o infectie locala).De asemenea in cadrul examenului fizic  general medicul cauta afectiuni  ce pot fi asociate cu prezenta hidrocelului. Investigatiile complementare sunt ecografia testiculara(care apreciaza volumul si caracterele lichidului acumulat) ;urocultura si examenul sumar de urina pot fi necesare.Preoperator in functie de pacient pot fi utile si investigatii mai complexe(pulmonare, cardiace, hepatice, renale).

Ce  tratament se recomanda?

La copii este necesar un consult de chirurgie pediatrica, chirurgul pediatric stabilind indicatia chirurgicala, si momentul realizarii ei.
La adulti trebuie stiut ca punctia testiculara cu aspirarea lichidului(practicata inaca de unii),  desi reduce hidrocelul in volum poate fi  sursa de infectie externa ;de asemenea punctia nu suprima cauza hidrocelului la adult :tunica vaginala care secreta in exces.Dupa aceste punctii evacuatorii hidrocelul se reface rapid cauza ramanand pe loc.
Astfel tratamentul chirurgical este singurul capabil sa duca la vindecare.Scopul lui este de a indeparta tunica vaginala parietala, partial sau total cu desfiintarea cavitatii in care se acumuleaza lichidul.

Tratamentul chirurgical in hidrocel

Interventia se realizeaza pe cale deschisa sub anestezie rahidiana(jumatatea inferioara a corpului va fi amortita) sau generala(veti fi adormit complet). Incizia va fi minima orizontala (3-4cm),  la nivelul scrotului. Se repereaza vaginala testiculara , se patrunde in cavitatea in care se afla lichidul(acesta se evacueaza si se trimite spre a fi analizat).In continuare exista procedee care doar plicatureaza vaginala(procedeul Lord) ,sau procedee care rezeca vaginala parietala  aproape in totalitate suprimand astfel cauza formarii hidrocelului (risc de recidiva foarte scazut).Testiculul poate fi fixat pentru a nu se torsiona (orhidopexie).Interventia se incheie cu inchiderea invelisurilor testiculului pas cu pas,terminand prin sutura tegumentului. Aceasta interventie dureaza circa 60 min.Exista posibilitatea sa aveti un tub de dren postoperator.

Ce se intampla practic  inainte si dupa operatie ?

In primul rand este necesar un consult care va stabili diagnosticul si conduita ulterioara. Pentru internare veti avea nevoie de trimitere de la medicul dvs.de familie, si adeverinta de salariat care sa ateste calitatea dvs de asigurat. Cel mai probabil veti fi spitalizat in ziua operatiei. Ingrijirile preoperatorii presupun epilarea zonei inghinale, tegumentelor scrotului, si un dus cu o solutie antiseptica.Inaintea interventiei veti fi examinat de un medic anestezist impreuna cu care veti stabili tipul de anestezie. Postoperator, pacientii necesita supraveghere 24 de ore,iar tubul de dren daca exista va fi suprimat inaintea externarii.La externare veti beneficia de concediu medical , si vi se va prescrie un tratament medicamentos de urmat la domiciliu. Firele  de sutura  vor fi suprimate in 8-10 zile.Un regim alimentar nu este necesar.Controlul postoperator va fi realizat la 30 de zile.

sursa: www.stefantuca.ro

Domnul Dr.Stefan Tuca va consulta in clinica noastra in data de 17 si 18 august, pentru programari sunati la callcenter 0339919

Detalii...

Majoritatea femeilor, atunci cand la un simplu consult ginecologic sau in timpul unui examen ecografic abdomino-pelvin de rutina li se spune ca au un fibrom uterin, devin extrem de anxioase; acest lucru se datoreaza lipsei de informare si, uneori, datorita medicilor ginecologi sau chirurgi care pun cu mare usurinta indicatia de interventie chirurgicala. Fibromul uterin reprezinta cea mai frecventa patologie tumorala benigna ginecologica; astfel, aproximativ 45-50% din femeile trecute de 35 de ani prezinta unul sau mai multe fibroame uterine – de cele mai multe ori asimptomatice.
Fibromul uterin – de fapt leiomiofibromul – reprezinta o proliferare exagerata a fibrelor musculare netede din peretele uterin (a miometrului), insa fara aparitia atipiilor celulare si nucleare; de aici si faptul cunoscut ca fibroamele uterine au un risc extrem de scazut de malignizare (de transformare in boala canceroasa) – 1/5000;

Exista si o clasificare a fibroamelor uterine in functie de localizarea lor; astfel exista:
- fibroame uterine subseroase – localizate pe suprafata externa a uterului;
- fibroame uterine intramurale – cele mai frecvente – localizate in grosimea peretelui uterin, putand avea ulterior o dezvoltare subseroasa sau submucoasa;
- fibroamele uterine submucoase – prezente in vecinatatea cavitatii uterine;

Semne si simptome

Cel mai frecvent fibroamele uterine au ca expresie clinica sangerarea mai abundenta din timpul menstruatiei sau sangerari intermenstruale – in special fibroamele submucoase. Durerea pelvina cronica poate fi determinata de compresiunea nervoasa de vecinatate sau a organelor vecine. Uneori durerea poate aparea brusc, atunci cand este determinata de o complicatie a fibromului uterin – fibromul uterin torsionat (este cazul fibroamelor subseroase sau submucoase ce prezinta o baza mica de implantare) sau fibromul uterin necrobiozat (in cazul fibroamelor uterine ce au o tendinta foarte rapida de crestere). Fibroamele uterine se pot insoti si de simptomatologie urinara (mictiuni frecvente, discomfort mictional, incontinenta urinara) sau digestiva (constipatie, colici abdominale – “crampe”) acest lucru datorandu-se compresiunii de catre “uterul fibromatos” a vezicii urinare si a rectului. Dispareunia (durerea la contactul sexual) si dismenoreea (durerea din timpul menstruatiei) pot fi prezente in cazul patologiei fibromatoase si sa dispara dupa tratamentul chirurgical adecvat. Rareori, fibroamele uterine pot fi si cauza de infertilitate.

Tratament

De cele mai multe ori, mai ales la paciente tinere ce prezinta fibroame uterine de dimensiuni mici,fibromul uterin nu necesita nici un fel de terapie, simpla monitorizare ecografica regulata fiind suficienta.

Tratamentul fibromului uterin este prin excelenta unul chirurgical, existand mai multe optiuni terapeutice in functie de varsta pacientei, de marimea si numarul fibroamelor, de localizarea lor, de amploarea simptomatologiei, si nu in ultimul rand de dorinta pacientei (avend in vedere ca aceasta patologie nu este una ce pune viata in pericol – cel putin nu pe termen scurt). Exista mai multe optiuni: – miomectomia (extirparea doar afibroamelor – atunci cand este posibil) – in cazul pacientelor ce nu au inca nici un copil sau isi mai doresc sarcini; trebuie mentionat ca sunt paciente ce au intrat deja la menopauza si prezinta unul sau mai multi noduli fibromatosi simptomatici, si nu isi doresc interventia radicala (histerectomia totala cu anexectomie bilaterala); in aceste cazuri, discutia cu pacineta, informarea acesteia – eventual prin intermediul unor reviste de specialitate – are un rol deosebit de important in alegerea procedurii terapeutice adecvate (histerectomia totala);
- histerectomia subtotala (extirparea corpului uterin, cu prezervarea colului uterin) – procedura abandonata in tari civilizate – datorita riscurilor ulterioare si a recidivei “bolii fibromatoase”;
- histerectomia totala (cu sau fara anexectomie – in functie de varsta pacientei si de patologia asociata ovariana)

Un lucru foarte important si care este foarte putin cunoscut – important mai ales pentru pacientele ce nu se afla in menopauza – este acela ca extirparea uterului nu duce la aparitia menopauzei (cu toate consecintele sale – scaderea apetitului sexual, disparitia “lubrifierii” vaginale, a discomfortului in timpul contactului sexual, a bufeurilor, modificari trofice ale pielii, a ostoporozei, etc.) decat daca este insotita si de extirparea ovarelor; ovarele – gonadele feminine – reprezinta sursa de secretie a hormonilor sexuali si deci a activitatii hormonale; astfel, o pacienta care a suferit o interventie chirurgicala in urma careia i s-a extirpat doar uterul (ovarele au fost conservate) NU intra in menopauza.

Abordul in cazul acestor interventii chirurgicale se poate face fie prin laparotomie –abordul clasic (mai rar in tari civilizate), fie prin abord vaginal (miomectomie, histerectomie pe cale vaginala), fie prin abord laparoscopic (vezi art. Histerectomia Laparoscopica).

Tratamentul medicamentos (tratamentul progestativ, analogii de GnRH – binecunoscutul Diphereline, danazolul – agonist adrenergic, etc.) si tratamentul minim-invaziv (embolizarea arterelor uterine) au indicatii restranse, chiar daca atunci cand au aparut pareau foarte promitatoare; Example: – fibroame de dimensiuni reduse, cu dezvoltare submucoasa, la paciente ce prezinta sangerari menstruale abundente, sangerari intermenstruale si isi doresc sarcini;
- fibroame intramurale de dimensiuni crescute la paciente ce isi doresc copii – ca tratament preoperator (embolizarea arterelor uterine scade vascularizatia fibroamelor, acestea putand fi mai usor extirpate, riscul de sangerare peroperatorie fiind mult redus);

NU trebuie confundat tratamentul medicamentos – hormonal – al sangerarilor de la nivelul uterului, datorat hiperplaziei endometriale (proliferare anarhica a mucoasei uterine ce trebuie obligatoriu biopsiata pentru excluderea cancerului de endometru) cu tratamentul fibromului uterin.

sursa: www.gabimitroi.ro

Domnul dr. Gabriel Mitroi va consulta in clinica noastra in data de 17 august, pentru programari sunati la nr. de callcenter 0339.919

Detalii...


Eventratia reprezinta pasajul unor organe din cavitatea peritoneala (epiploon, intestin subtire, colon), printr-un orificiu castigat cu ocazia unui traumatism abdominal consecutiv unui accident sau unei interventii chirurgicale (cel mai frecvent). Se poate situa deci oriunde la nivelul peretelui abdominal. Eventratiile postoperatorii (circa 95 % din totalul eventratiilor) rezulta dintr-un defect de cicatrizare la nivelul structurilor musculare si aponevrotice care sunt resuturate la finalul interventiilor.

Reprezinta o afectiune relativ frecventa – apare la 10-20 % din pacientii operati.

Care sunt cauzele aparitiei eventratiei?

Intre cauzele care duc la cicatrizare imperfecta si ulterior eventratie sunt de amintit: infectia plagii postoperator, supuratii, tensiunea excesiva realizata asupra peretelui abdominal in curs de cicatrizare cum se intampla in obezitate, la tusitori cronici, dupa efort intens. Exista de asemenea tipuri de incizii care predispun mai frecvent la eventratie, incizia mediana fiind una dintre ele.

Care este evolutia spontana a unei eventratii?

Muschii se indeparteaza unii de altii, iar peritoneul (membrana ce tapeteaza pe interior cavitatea abdominala) este impins progresiv in grasimea subcutanata de catre organelle abdominale care se angajeaza in sac (el insusi format din peritoneu). Initial eventratia este reductibila (reintra) spontan in abdomen sau la impingerea manuala, ulterior nu se mai reduce si se poate incarcera sau strangula.

Care sunt principalele simptome si semne ale eventratiei?

Primul semn este de obicei aparitia unei boseluri, tumefactii (umflaturi) la nivelul zonei operate cu crestere in dimensiuni odata cu trecerea timpului (chiar pana la dimensiuni gigante). Pacientul poate fi asimptomatic, sau sa prezinte jena locala si dureri usoare in formele simple, reductibile. In formele complicate cu strangulare semnele sunt alarmante pacientul prezentand dureri intense, varsaturi, absenta tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze (ocluzie intestinala prin strangularea eventratiei-impune interventie imediata).

Cand si de ce este indicata interventia chirurgicala ?

Tratamentul eventratiei este numai chirurgical. Diversele metode de contentie (gen brauri, centuri , corsete) sunt iluzorii. Peretele abdominal trebuie refacut, intarit cu o plasa (simpla sutura a aponevrozei si muschilor e grevata de o foarte mare rata de recidiva). Avand in vedere ca eventratia, ca si hernia de altfel se pot complica in orice moment (pacientul prezentat in urgenta cu eventratie strangulata poate avea chiar nesansa unei rezectii intestinale) indicatia chirurgicala a unei astfel de afectiuni este ferma. Sigur ar fi mai bine si pentru dumneavoastra si pentru chirurg sa va prezentati precoce nu cu complicatii. In acest fel si agresiunea asupra organismului dumneavoastra va fi mai mica, si interventia cu mai putine riscuri.

Plasa pentru eventratie pe cale deschisa

Care este rolul plasei? Exista riscul ca aceasta sa nu fie tolerata de organism?
Plasa are rolul de a intari peretele abdominal (la circa 6 saptamani este incorporata de organism). Este clar ca e nevoie de ea (ati facut eventratie dupa sutura simpla deci nu e nevoie sa faceti si a doua oara).
Riscul de a nu fi tolerata exista, dar este foarte scazut (plasa fiind testata pe mii de pacienti inainte de a fi comercializata).

De ce tip de anestezie este nevoie ?
 
Aceasta interventie se realizeaza numai sub anestezie generala (veti fi complet adormit).

Ce tratament chirurgical exista ?

Tratamentul chirurgical fara aplicarea unei plase, prin sutura simpla este grevat de un risc de recidiva enorm. Plasa poate avea diverse locuri de implantare, cele mai bune modalitati (in sensul reducerii riscului de recidiva) fiind: montajul properitoneal, si montajul retromuscular prefascial (intermusculoaponevrotic) dupa tehnica descrisa de Rives, Rives – Stoppa.

Noua incizie va circumscrie si indeparta vechea cicatrice,de la prima interventie. Se va repera sacul (sau sacii de eventratie) si se va reduce continutul acestora in abdomen. Urmeaza faza de intarire a peretelui.

In procedeul properitoneal se diseca peritoneul de pe peretele ventral al abdomenului se inchide deasupra anselor intestinale si se aseaza plasa, deasupra peritoneului inchis, in spatiul properitoneal.

In procedeul retromuscular Rives plasa(de poliester sau polipropilena) se aseaza intre foita posterioara a tecii muschilor drepti abdominali si muschi ca atare.Acest tip de interventie necesita rareori drenaj.In ambele cazuri plasa se va monta ‘’tension free’’ (fara tensiune) tinand cont si de retractia plasei (circa 20 % in prima luna).

Procedeul laparoscopic in tratarea eventratiilor - tratamentul se poate realiza si laparoscopic, cu fixarea la nivelul peretelui a unor plase care nu produc aderente fata de organele intraabdominale (Dual Mesh, BiFace) cu ajutorul unor agrafe speciale spiralate (resorbabile sau neresorbabile) si a unor fire trecute prin intreg pertetele abdominal, astfel incat ancorarea plasei sa fie una durabila. Interventia se realizeaza in acest caz cu ajutorul unor instrumente lungi si subtiri, sub vizualizare cu ajutorul unui laparoscop. Avantajele laparoscopiei in eventratie sunt numeroase de la cele de ordin cosmetic (bolnavul va prezenta doar trei cicatrici postoperatorii cu dimensiuni de maxim 1 cm, prin care se introduc laparoscopul si instrumentele de lucru), la cele legate de durerea si recuperarea postoperatorie (mult diminuate  datorita laparoscopiei in sine).

Ce se intampla inainte si dupa operatie ?

Pentru internare veti avea nevoie de trimitere de la medicul dumneavoastra de familie, si adeverinta de salariat sau talon pensie care sa probeze ca sunteti platitor de CAS.

Practic, veti fi spitalizat in dimineata operatiei, veti face un dus cu o solutie antiseptica, zona operata va fi epilata, vi se va explica interventia si eventualele riscuri,veti primi un antitrombotic(pentru a preveni formarea de cheaguri), si un antibiotic pentru a preveni infectia. Inaintea interventiei veti fi consultat de un medic anestezist.

Dupa operatie vi se vor administra medicamente impotriva durerii, veti fi mobilizat si alimentat treptat (in functie si de reluarea tranzitului intestinal pentru materii fecale si gaze), pansamentul va fi supravegheat. Uneori, exista posibilitatea sa aveti tub de dren care va fi suprimat inaintea externarii. In general, nu veti fi spitalizat mai mult de 24-48 de ore. Un regim alimentar postoperator nu este necesar,i n schimb este obligatorie evitarea efortului fizic timp de 1-2 luni,pana la buna cicatrizare a peretelui si incorporarea protezei. La externare vi se va prescrie un tratament medicamentos si veti beneficia de concediu medical. Firele se vor scoate la 8-10 zile de la operatie in cazul in care nu se resorb singure. In primul an de la operatie pentru a avea cicatrici cat mai putin vizibile este bine sa evitati expunerea inciziilor direct la soare.

Sursa: Doctor Stefan Tuca - www.stefantuca.ro
Programari 27, 28 iulie 2013 la Call Center (0339) 919 sau programari @clinica-medicala-westclinique.ro


Detalii...